CEA DE-A DOUA ETAPĂ A "LOVITURII DE STAT"
CEA DE-A DOUA ETAPĂ A „LOVITURII DE STAT”
Dintre marii compozitori ai muzicii universale, cel care s-a apropiat cel mai mult de sufletul oamenilor, încercând să
transmită, prin muzica sa, dorul de libertate şi să lupte cu armele
specifice artei, împotriva tiraniei (dictaturii) şi nedreptăţii, este cu
siguranţă, Marele Beethoven. Copil de oameni săraci din
Bonn, acest Geniu a stăpânit atât tainele muzicii dar şi căile de
pătrundere în simţirile şi gândirea semenilor săi. Lucrările compuse de
el continuă să umple inimile a milioane de ascultători pe tot globul,
pentru că le transmite sentimentul de înfrăţire în năzuinţa lor spre adevăr şi lumină. Unul
dintre subiectele operelor sale este suprapus temporal, peste o
perioadă a istoriei Europei (secolul al XVIII –lea), bântuită de umbra
apăsătoare a despotismului şi a fărădelegii. Este vorba de Opera
„FIDELIO” scrisă în perioada războaielor napoleoniene, când Viena era
ameninţată de înaintarea armatei franceze. Scrisă în plin război, în
vacarmul asurzitor al strigătelor de ură (a nu se înţelege strigătele de „URA!!!” pregătite prematur, de PDL, pentru azi), marele Geniu muzical şi-a demonstrat, prin
note muzicale inegalabile, nemărginita încredere în om, în justiţie, în
triumful dreptăţii împotriva tiranilor acestei lumi. Închisorile
Spaniei, la vremea aceea, adevărate cazemate „JILAVE”, amortizau, prin
zidurile groase, ecoul gemetelor şi suspinelor celor care luptau pentru
libertate şi dreptate. Aceşti luptători care impresionau, prin
suferinţa cauzată de idealurile lor, chiar şi pe „ bătrânul temnicer
Rocco”, putrezeau de vii, cu cătuşe la mâini şi picioare, legaţi cu
lanţuri, de belciuge puternice. Aşa îşi petreceau zilele, a căror
numărătoare o pierduseră de mult, în bezna celulelor pline cu şobolani,
reptile şi păienjeni otrăvitori, până când moartea se îndura de ei.
Imi
este greu să văd cum, un conducător de ţară, în zilele noastre, doreşte
să-i ia locul lui Vlad Ţepeş şi să substituie rolul şi acţiunea
justiţiei. Îmi este greu să înţeleg raţiunile din care, Roberta
Anastase ameninţă cu puşcăria, nişte presupuşi pretendenţi la votul
multiplu, şi îi asigură că evenimentul va avea loc „chiar în această
seară” sau dacă nu „să se împuşte”. Este cea mai primitivă formă de exprimare a autorităţii publice cu care, chiar acei cetăţeni, au investit-o!
Dragi camarazi,
veacurile s-au scurs, unul după altul, iar lupta pentru libertate a
căpătat noi forme, valenţe şi semnificaţii. În anul 2000, îmi spunea un
distins camarad din armata belgiană că „în Europa nu se mai aude bubuitul tunului”. De fapt sintagma ascundea, cu inteligenţă, două sensuri şi anume: „în
Europa imnurile naţionale , inclusiv cel european, îndeamnă la
înfrăţire, exprimă măreţia omului şi a vieţii, preamăreşte natura şi pe
Creator”; cea de-a doua semnificaţie , era atribuită noii tehnologii,
care înlocuia tunul clasic cu racheta sau proiectilul inteligent”.
În România anului 2012, continuă să se audă bubuitul tunului, pentru că
sunt anumite entităţi de luptă care mai au în dotare tunuri clasice.
Acesta este un fenomen de care nu trebuie să ne ruşinăm! Europa
de azi a creat UE, o entitate integrată economic şi mai puţin politic,
în care, democraţia modernă a creat un om liber şi demn. În Europa de
azi, ura între oameni este un fenomen drastic sancţionat, toleranţa
reciprocă este promovată în toate mediile iar conflictele majore între
etnii, permanent, gestionate. De la evenimentele din 04 octombrie 1993, când conducătorii armatei ruse au adoptat planul de atac asupra sediului Parlamentului din Moscova nu mai cunosc „lovituri de stat remarcabile”
prin Europa. Confruntarea respectivă urma să decidă soarta Rusiei.
Preşedintele Boris Elţin, dirijat de finanţele globale, a decis să dea
lovitura finală pentru a supune Rusia sistemului economic mondial. La 23
februarie 1994, noul parlament al Rusiei a adoptat un proiect de lege
prin care au fost amnistiaţi toţi participanţii la conflictul din
septembrie-octombrie 1993. Partidelor care au luat parte la apărarea Parlamentului le-a fost interzisă participarea la alegerile parlamentare. La asediul Parlamentului au participat: 1700 de militari, 10 tancuri şi 20 de blindate.
Iată
că , pe plaiurile mioritice, a apărut un titan al gândirii, Traian
Băsescu , care a strigat „la porţile Europei” că, 8,5, milioane de
români au dat o „lovitură de stat” cu ştampila de vot. Se spune că, poveştile cele mai frumoase , s-au născut pe malul mării. Valurile
acesteia, în necontenită mişcare, mereu schimbătoare, au născut în
mintea lui imagini şi vedenii pe care le-a tălmăcit în „strategii de
reformare a statului”. Un stat jefuit şi un popor îngenunchiat de
sărăcie. Şi eu m-am născut tot pe malul mării. Nu am luat prea mult din
zbuciumul ei ci, am căutat să-mi dezvolt, puterea minţii pe toate
orizonturile. Marea mi-a permis să înţeleg depărtarea, pe toate
azimuturile vieţii, toleranţei şi înţelegerii. În fiecare an al vieţii,
am revenit la mare, iar valurile şi briza ei mi-au modelat chipul uman. Revenind
la " Boicotistul şef" Traian Băsescu, cel care a înfruntat necuprinsul
zbuciumat al oceanelor, vuietul vântului şi dezlănţuirea uraganului, cel
osândit de blestem să reformeze România în situaţie de criză, nu pot să
nu-i remarc pofta de scandal politic, lipsa de curaj (laşitatea) şi
râvna după putere. Dacă este adevărată legenda că valurile cele mai sălbatice nu au avut nicio influenţă asupra lui, cum este posibil ca un „asemenea viteaz”
să se teamă de popor? Cum a fost posibil ca acest om, să transforme
instituţiile statului în instrumente personale de propagandă? Cum a
putut să jicnească poporul român făcându-l părtaş la „o lovitură de
stat”? Cum a fost posibil să dea Senatul României pe mâna unui fost
vameş? Cum a fost posibil să dea Camera Deputaţilor pe mâna unei foste
„miss –manechin”? Obişnuit cu minciuna, a crezut că, prin repetarea sintagmei „lovitura de stat” prostimea „va pune botul”.
ASTĂZI, CCR A ALES CALEA ADEVĂRULUI ŞI A LUCIDITĂŢII. Nu am să interpretez, în niciun fel, Hotărârea CCR de azi, 02.08.2012. În analiza anterioară v-am transmis mesajul că „MORŢII NOŞTRI CREDINCIOŞI ŞI DREPŢI NE VOR SALVA”. Pe 12.09.2012, ne vor apăra cu siguranţă, de impostură. Nu
cred că este de datoria mea să interpretez date demografice şi
previziuni în acest sens. Cunosc doar atât: populaţia noastră a scăzut
dramatic din neglijenţa autorităţilor,
jaful coordonat asupra resurselor, sărăcia generalizată, sabotajul şi
trădarea naţională, egoismul, avaritatea, dispreţul şi aroganţa unei
părţi însemnate a clasei politice. În 12.09 2012, rezultatul analizei demografice pe segmentul votant nu va depăşi, oricâte muze şi zeităţi ar invoca „pacostea portocalie”, numărul de 15.800.000 – 16.200.000 de cetăţeni. De fapt, toată gaşca „lătrătoare şi făcătoare de lovituri de stat” cunoaşte această realitate crudă, românească.
Dragi camarazi, am urmărit cu un zâmbet amar, declaraţia de astăzi a lui Vasile Blaga privind „declanşarea
celei de-a doua etape a loviturii de stat”. „Iată cum o mână de oameni a
instigat o populaţie de 8,5 milioane de oameni împotriva lui Traian
Băsescu”. Aşa ne trebuie dacă nu am găsit,
nici pentru Ministerul de Interne nici pentru Senat alţi cetăţeni
valoroşi şi am să cocoţat , în fruntea lor, un fost vameş. „Au pierit”
în România, academicienii, cercetătorii, profesorii, medicii, artiştii,
etc, ne-au rămas vameşii, ungurenii, macoveii şi igaşii. Bravo naţiune! Nu întâmplător, am început analiza cu o descriere epică şi uşor romanţată a perioadei evului mediu târziu, în care Beethoven îndemna la înfrăţire şi lupta pentru libertate şi dreptate. Conducătorii
noştri politici văd, la tot pasul, conflicte armate, instigări şi
provocări, arestări şi răzbunări, duşmani şi puşcăriabili. Pofta şi
satisfacţia reântoarcerii la tron a generat o efervescenţă a răzbunării
politice, comunicată prin intermediul ameninţărilor iresponsabile. Oare nu l-a sfătuit nimeni că „răzbunarea este arma prostului”? Am ascultat prestaţia linguşitoare şi plină de ură a lui Pavelescu. Acest om ar putea foarte bine să stea departe de politică, am impresia că este paralel cu această ştiinţă. Vă
îndemn public, dragă domnule să veniţi la câteva cursuri de
geopolitică, îl predau la un masterat alcătuit din fiinţe tinere,
admirabile şi super morale. Poate v-aţi molipsi de la ei cu mai
multă înţelegere a fenomenelor politice interne şi internaţionale. Am
ascultat de asemenea, prestaţia „nemuritorului”(numai în mintea mea),
Emil Boc. De la Clujul inundat, de atâtea lacrimi de nedreptate
istorică, trădare dar şi de măreţie naţională, edilul Clujului spunea
că „ Hotărârea de invalidare a referendumului este o chestiune formală”. Adică
CCR îşi permite să ia asupra sa, cu o „lejeritate Bocciană” întreaga
incompetenţă a clasei politice, întregul scandal şi întreaga
responsabilitate pentru rateul şi derapajul de la democraţie ale
celorlalte instituţii. „Se întâlnesc cei nouă judecători şi la comanda lui Boc, iau hotărârea de invalidare”. Ce minte naivă! „Dar pieptul îi este vânăt de atâta ştiinţă de constituţionalitate!” CCR
a dat peste cap, prin hotărârea luată azi, dezmăţul tradiţional
electoral al hoardei portocalii, susţinut pe banii publici şi amendat de
români în proporţie de 90%. Am mai auzit azi din gura unei persoane cu „diplomă supremă în materie de constituţionalitate” că, după părerea domniei sale, „ar
fi anulat referendumul”! Această atitudine, dacă s-ar materializa, ar
acoperi faptele penale ale unor edili excroci care nu au actualizat
listele. Nimeni în lume, nici chiar Dumnezeu, nu poate să anuleze exprimarea democratică, prin vot, a unui popor. Îi
recomand doamnei să sancţioneze, ca cetăţean, lipsa de responsabilitate
a administraţiei care, până la 31.03.2012, nu a actualizat listele
electorale. Iar fostul vameş, Vasile Blaga, recită necontenit versurile poeziei naive „ a doua etapă a loviturii de stat”. Pe vremuri, în epoca comunistă, am vizionat în premieră, pe scena teatrului Dramatic din Braşov, piesa de teatru „Paiele şi măgarii”.
A doua zi, a fost interzisă! În piesă era vorba de nişte tăietori de
lemne, izolaţi pe vârful unui munte, înfometaţi, murdari şi obosiţi
care abia îşi mai duceau zilele. Intr-o seară, au poposit câţiva
activişti de partid care i-au selecţionat pentru „Cântarea României”.
Unul dintre muncitori a fost supus unei probe de interpretare şi i s-a
cerut să interpreteze „Bărbierul din Sevilla”( o operă bufă în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816).
Muncitorul, cu inventivitate, simplitate, curaj , a cântat, adaptând o
melodie populară românească, la versurile concepute pe loc: „O tundea şi-o bărbierea, O tundea şi-o bărbierea, bărbierul din Sevilla”.
La fel de departe de adevăr sunt Băsescu, Blaga, Ungureanu, Macovei,
Pavelescu, Boc, atunci când recită, în dispreţul celor 8,5 milioane de
votanţi, versurile idioate cu „lovitura de stat”. Poate doresc să-l transforme în „imnul campaniei electorale” al PDL din Noiembrie 2012? Poate îi ajutăm!”
Dragi camarazi, Marele William Shakespeare a scris printre alte opere valoroase, o comedie pastorală melancolică, intitulată „Cum vă place „(conform titlului original, As You Like It). Este vorba de două prinţese care fug de la palat, în pădure, pentru că nu vor să mai trăiască în mediul respectiv, asimilat unei dictaturi.
Acolo în pădure, în ceata „haiducilor veseli” continuă intriga politică
, dar şi cunoaşterea de sine. Primele versuri sună cam aşa: “Lumea este o scenă şi oamenii sunt doar actori; Răsar şi pier cu timpul fiecare". A sosit timpul ca Traian Băsescu să se întoarcă, precum „Olandezul Zburător”, în finalul poveştii, pe mare. Poate
numai aşa se va întâlni cu fosta navă românească „BIRUINŢA” care
pluteşte în prezent, sub denumirea „Armada Perdana”. Este rafinărie
plutitoare, ancorată pe ţărmul Africii şi aparţine unei companii de
rafinărie a produselor petroliere.
În ce priveşte spălarea ruşinii provenită din perseverenţa în minciună, mai are o şansă, DEMISIA!
Iar
nouă SCMD, să ne dea Dumnezeu înţelepciunea să nu ne mai „îmbătăm cu
apă rece”. Acum depinde de noi toţi, ce dorim să facem şi cum trebuie să
reuşim? Cu siguranţă, dacă aveţi ceva gânduri de schimbare
conceptuală, atitudinală şi de regrupare urgentă în raionul demnităţii
publice , să mă anunţaţi şi pe mine. Pentru voi toţi, cei care vreţi
binele României, voi fi acolo!
CU SALUTĂRI DE BINE ŞI NOROC ÎN TOATE!
P. mandu
