La multi ani ROMANIA!

             
                  La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat Rezoluţia prin care s-a consfinţit unirea Transilvaniei, întreg Banatului (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţării Ungureşti (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

                 Ziua de 1 Decembrie 1918 devenea astfel o zi simbol, fiind corolarul procesul creării României Reîntregite, ziua când se finalizau acţiunile unioniste precedente - unirea Basarabiei (27 martie 1918) şi Bucovinei (15 / 28 noiembrie 1918). Făurirea României Reîntregite a fost un act de voinţă al naţiunii române, izvorât dintr-o necesitate istorică - naţiunea trebuia să trăiască într-un stat naţional, întregit între hotarele sale fireşti.

                 În acest act de voinţă supremă a fost deplin angajată şi Armata Română: la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a apărat cu eroism însăşi existenţa României; a apărat dreptul liber consimţit de unirea cu patria mamă al Basarabia şi Bucovinei împotrivă acţiunile armatelor bolşevice, petliuriste şi albgardiste, care le voiau sub stăpânirea lor; a apărat străvechiul pământ transilvan în faţa încercării armatei bolşevico-ungare de a-l ocupa cu forţa; a apărat Banatul împotriva tendinţelor expansioniste sârbeşti. Ofiţerii români au fost prezenţi în diversele comisii ale conferinţei de pace de la Paris. Oştenii au fost una cu poporul, îndeplinindu-şi cu cinste şi onore misia de sabie şi pavăză în făurirea şi apărarea României Reîntregite.

 

    Cu prilejul ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI, Biroul Filialei SCMD Suceava urează membrilor săi, tuturor cadrelor militare în rezervă şi retragere, militarilor unităţilor sucevene, precum şi familiilor acestora numai de bine, sănătate, prosperitate, fericire și capacitatea de a înțelege sacrificiul înaintașilor noștri, eroi cunoscuți și necunoscuți, care au luptat și s-au jertfit pentru reîntregirea ţării, hotărâre, putere de muncă şi curajul de a luptă pentru a reconstrui ROMÂNIA ca un stat întreg, puternic şi prosper!

             Unirea au făcut–o înaintaşii noştri românii, deci România este şi trebuie să rămână a noastră, a românilor!

BIROUL OPERATIVAL FILIALEI SCMD SUCEAVA

Extras din informarea prezentata de catre colegii sindicalisti:

INFORMARE

     Avand în vedere anumite informatii, apărute în mediul online, referitoare la aplicarea prevederilor Legii 223/2015 privind pensiile militare de stat, dorim să facem câteva precizări.

     La încercarea reprezentanţilor MApN de a amenda Legea pensiilor militare de stat, în defavoarea pensionarilor militari, în perioada 20 - 24.11.2015, reprezentanţii SNPPC, ROMIL si AORR au participat la mai multe întâlniri la sediile ministerelor de resort (implicate în aplicarea legii) în vederea stopării oricăror alte încercări de acest fel cu privire la aplicarea Legii nr. 223/2015.

   Activităţile respective s-au realizat, în principal, prin acţiunea d.lui Dumitru COARNĂ (SNPPC), cel care a contribuit, decisiv, la elaborarea şi promulgarea legii dar şi la stoparea încercărilor de amendare a legii de către reprezentanţii MApN.

     Chiar dacă, atât la sediul Guvernului cât şi la MApN s-a încercat eludarea opiniei pensionarilor militari prin eliminarea dialogului solicitat de către reprezentanţii SNPPC, ROMIL şi AORR, actiunea comună a reprezentanţilor celor trei structuri a stopat, încă odată, încercarea de a devia aplicarea legii, iar sprijinul venit din partea membrilor SNPPC şi ROMIL prezenţi la sediul MApN a constituit dovada colaborării atât la nivel conceptual cât şi acţional a acestor structuri.

.....................................................................................

    În perioada ce urmează, în baza contactelor realizate de dl. Dumitru COARNĂ, structurile care au participat la acţiunile respective  îşi asumă obligaţia de a informa corect şi oportun, toţi pensionarii din SNAOPS, despre evoluţia demersurilor acestora în vederea punerii în aplicare a Legii nr.223/2015.

SNPPC, ROMIL, AORR

Preuluate de la colegii din Slobozia:

Desteptarea !

S-ar parea ca e tentant sa treci granite in ... Europa.

Dacă treci ilegal granița în Coreea de nord, primești 12 ani de muncă silnică grea.

Dacă treci ilegal granița în Iran, primești închisoare pe termen nelimitat

Dacă treci ilegal granița în Afganistan, te împușcă pur și simplu

Dacă treci ilegal granița în Arabia Saudită, primești câțiva ani buni de închisoare.

Dacă treci ilegal granița în China, cel mai probabil că nu vom mai auzi de tine.

Dacă treci ilegal granița în Venezuela, ești tratat drept spion, și viitorul tău devine incert.

Dacă treci ilegal granița în Cuba, sfârșești la închisoare.

Dacă treci ilegal granița în SUA, te bagă la închisoare după care te deportează.

Etc...

Etc...

Etc...

DAR

Dacă treci ilegal granița în Germania, Austria, Elveția, Statele nordice,

Primești următoarele:

-       asigurări sociale

-       telefoane mobile cu cartele gratis

-       abonamente gratuite

-       asistență medicală gratuită

-       bani de cheltuială

-       cursuri de însușire a limbii

-       bilete gratis pe mijloacele de transport (tren, autobuz, etc.)

-       bonusuri și ajutoare pentru copii

-       asistență juridică gratuită împotriva măsurilor de expulzare

-       absolvență față de orice răspundere

-       drepturi mai mari decât au proprii cetățeni...

                                       MĂI,  SUNTEM CRETINI ??? !!!

Ce ţară e asta?!                                REGIONALIZARE

Ce ţară e asta în care o mână de politicieni, organizaţi în Parlamentul României, îşi jefuiesc propriii cetăţeni? Ce ţară e asta în care parlamentarii măcelăresc legile pentru a-şi organiza raptul naţional?! Ce ţară e asta în care cetăţenii trimit, în cunoştinţă de cauză, hoţi în Parlamentul României?
Ce ţară e asta în care politicienii cu dosare penale atacă Justiţia şi în asta sunt ajutaţi de jurnalişti? Ce ţară e asta în care premierul şi vicepremierul sfidează sistemul de Justiţie, transmiţând astfel mesajul că a încălca Legea nu este ceva grav?! Că politicienii sunt deasupra Legii?! Ce ţară e asta în care jurnaliştii scriu la comandă, poartă războaiele personale ale politicienilor, îşi organizează redacţiile în tabere de război contra Justiţiei şi găsesc justificări halucinante corupţilor? „De ce abia acum? Las` că ştim noi!”. ”Măiestria” jurnalistică, cea care a făcut saltul de la găina cu pui vii la Binomul SRI-DNA, măiestria jurnalistică în slujba găinii cu puii de aur, să curgă banul, să se înmulţească, principiile pot să moară de foame.

Ce ţară e asta în care corupţii dau vina pe şobolani că au ros fibra optică a sistemului de management al traficului din Bucureşti? Ce ţară e asta în care regiile de servicii către populaţie jăcmănesc cetăţenii umflând preţurile de zeci de ori mai mult? Ce ţară e asta în care instituţii întregi formate din cetăţeni români pun la cale jaful banilor europeni şi a bugetului de stat?! Ce ţară e asta în care primarii sunt hoţii cei mai neruşinaţi?! Ce ţară e asta în care autostrăzile nu pot fi construite pentru că se fură banii, materialele şi se recepţionează lucrări care pun în pericol siguranţa cetăţenilor? Ce ţară e asta în care se fură pe faţă şi cetăţenii asistă pasiv votând-i în continuare pe hoţi?!

Ce ţară e asta în care cetăţenii fură cot la cot, în scheme elaborate şi arborescente, pe verticală, de sus până jos, până la ultimul salariat dintr-o primărie de ţară, pe orizontală, toţii angajaţii unui departament, făcându-şi cu ochiul unii altora, acoperindu-se unii pe alţii, imaginând cele mai inimaginabile scheme de furat?! Creativitatea pusă în slujba furtului naţional?! Ce ţară e asta în care pentru fiecare şurub se găseşte un hoţ care nu rezistă tentaţiei de a nu îşi însuşi ceva ce nu îi aparţine?! Ce ţară e asta în care persistă justificarea „las` că Statu` are de unde, nu se simte că fur un şurub”?!

Ce ţară e asta în care auzi „dă ceva şi se rezolvă!”, „las` că ştiu eu pe cineva care te rezolvă, da` ungi cu ceva, nu pe de-a moaca!”?! Ce ţară e asta unde complicitatea dintre corupţi şi cei care abia aşteaptă să fie corupţi e atât de vădită, iar cei care abia aşteaptă să fie corupţi le sticlesc ochii-n cap trimiţând semnale că ei sunt gata să fie corupţi, că în ei se poate a avea încredere, că şi gura lor vrea să halească ceva mai mult, mai bun, orice, dar să fie ceva să le pice pleaşcă?! Semnale că ei s-au săturat să fie cinstiţi pentru că cinstea „nu ţine de foame”?!

Ce ţară e asta în care sociologii măsluiesc sondaje deformând realitatea/percepţia publică/sănătatea mentală a unui popor doar de dragul banilor, pentru că şi ei vor să trăiască mai bine, să halească o friptură mai bună, să îşi cumpere ceasurile cu care să se fudulească, maşinile scumpe şi excursiile în care să se arate ce plini de ei sunt? „Cinstea nu ţine de foame, avem rate, avem copii, avem dorinţe, nu putem rămâne mai prejos de alţii care se fâţâie cu maşini de lux, ceasuri scumpe, haine de firmă. O viaţă am!”.

Ce ţară e asta în care unii de îşi spun moderatori de televiziune, iar alţii realizatori, directori de programe, aduc în faţa camerelor curvele, hoţii, evazioniştii, criminalii, politicienii corupţi şi îi prezintă drept modele răsturnând scara valorilor unei societăţii? Aruncând la coş decenţa, bunul simţ, performanţa, având tupeul să se justifice spunând că nu se creşte nivelul de cultură cu televizorul. Aşa e, dar televiziunea este oglinda care reflectă viaţa unei societăţi, iar tot ce pui în oglinda aia e luat drept model pentru că trăim vremurile astea în care vizualul e un fel de mediator între diferite medii, clase sociale, mesaje social-politice-economice, popularizează chiar şi cele mai sofisticate mesaje, uşurează, sau ar trebui, deschiderea spre tot ce este diverit/divers. Ce ţară e asta în care consumatorii de programe tv se complac în pasta asta mediatică abjectă, putridă, fetidă, sufocantă, care pune pe soclu prostituţia, hoţia, corupţia, prostul gust, mizeria?!

Ce ţară e asta în care universitarii stau cu mâinile-n sân lipsiţi de reacţie la felul în care Universitatea a fost călcată în picioare, un întreg sistem de învăţământ e târât în noroiul abject al furtului promovat drept mijloc de ascensiune profesională şi în cele din urmă recompensat cu bani de la buget, oficializând furtul?! Ce ţară e asta în care două jurnaliste, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, sau profesorul universitar Marian Popescu, sunt lăsaţi singuri pe frontul luptei împotriva plagiatului?!

Ce ţară e asta în care preşedintele unei astfel de ţări, care pare că se destructurează valoric, îşi vede doar de vizitele de pe agendă fără să simtă urgenţa unei strategii naţionale de reconstrucţie a conştiinţei naţionale?! Ce ţară e asta în care cuplul prezidenţial, ambii profesori, nu depun toate eforturile salvării sistemului Educaţiei din deriva în care se află?!

Ce ţară e asta în care partidul care îşi spune „cel mai mare”, urmaşul PCR-ul, nu înţelege că „cel mai mare partid” nu ar trebui să însemne „cel mai corupt partid”, că acest „cel mai mare” este de fapt un atentat la siguranţa naţională prin politica constantă de jefuire a României?!

Ce ţară e asta în care Serviciile au asistat, dar şi au pus umărul la construcţia unui dintre cele mai corupte state din Europa?! Ce ţară e asta în care Serviciile duc războaie între diferite grupări doar pentru acapararea Puterii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii, fie că activează în Servicii, lucrează în Administraţia locală sau centrală, în Justiţie, Sănătate, Educaţie, Apărare, Transporturi, nu se simt covârşiţi de vinovăţie pentru fiecare ilegalitate pe care o comit în folosul lor sau al altora, pentru că închid ochii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii oneşti nu reuşesc prin modul lor de comportament social să ofere un model demn de urmat, să îi ruşineze pe ceilalţi?! Sunt prea puţini oameni oneşti? Sunt prea tăcuţi? Prea pasivi? Cred că nu îi afectează raptul naţional?

Cu acest gen de întrebări se poate continua la nesfârşit ceea ce dovedeşte că suntem într-o derivă morală profundă. Îmi revine în minte o imagine văzută acum două săptămâni undeva pe şosele patriei. Şosele pe ale cărora margini zăreşti leşurile contorsionate ale animalelor lovite-n plin de maşinile în viteză, biete creaturi care îşi găsesc astfel sfârşitul. Maşina în care eram rula pe banda întâi cu o viteză rezonabilă, astfel că am şi acum în minte imaginea unui câine cu blana lucioasă neagră aplecat cu botul în hoitul unui animal mort pe marginea şoselei.

Cum maşina în care eram rula fără viteză am văzut momentul în care câinele şi-a ridicat privirea şi botul plin de sânge din hoitul din care se înfrupta. Privirea aceea cu ochii galbeni în care erau amestecate frica, plăcerea intensă a sângelui, a cărnii, a oaselor zdrobite, dezorientarea şi indecizia dacă să fugă sau să rămână lângă pradă. A calculat o fracţiune de secundă realizând că maşina va trece pe lângă el fără să îl lovească, fără să oprească, fără ca nimeni să îl gonească pe el de la hoitul-pradă pe care îl stăpânea.

Privirea mai conţinea ceva. Sfidarea. Privirea aia a câinelui sălbăticit devorând hoitul unui alt animal (fie că era tot un câine sau altceva) e aceeaşi privire a corupţilor care ies din arest, de la DNA, a corupţilor care tronează în studiouri de televiziune ţinându-ne prelegeri de victimizare, plângându-se că ei sunt nevinovaţi şi hăituiţi. Frica aia pe care o zăreşti în ochii lor e frica vinovată, nu e frica nevinovatului hăituit, e frica hoţului prins. Neruşinarea cu care se uită în camerele de luat vederi şi ţin lungi discursuri sforăitoare despre cât au muncit ei pentru patrie, e neruşinarea cu care îşi ocupă fotoliul în Parlamentul unde pun la cale furtul şi crima, e sfidarea din ochii câinelui ăluia cu botul plin de sânge.

Astea sunt amestecate în privirea lor: frica de lege, frica că vor fi prinşi, sfidarea la adresa noastră, plăcerea de a fura, disonanţa cognitivă ca un duh rău care le dictează discursul autojustificării pentru că fură cu neruşinare, dar ei au acest drept fiind deasupra legii. Privirea complice dintre primarul Bucureştiului şi fostul său şofer e privirea câinelui cu botul plin de sânge, e ceea ce îi uneşte pe toţii, această complicitate vinovată. E semnul Elenei Udrea în plin Parlament al României, felul în care se privesc ei cu toţii, felul în care se acoperă unii pe alţii, felul în care joacă teatrul taberelor politice diferite, dar împreună în rapt, este codul complicităţii, codul crimei. Plăcerea crimei. Ce ţară e asta? România în 2015. 

Preluare: adevarul.ro / Autor: Daniela Rațiu

Informare privind unele evenimente legate de aplicarea Legii pensiilor militare de stat

Informare privind unele evenimente legate de aplicarea Legii pensiilor militare de stat

Stimati camarazi,

Avem o colaborare perfecta cu sindicatele din  MAI, pe tot pachetul de legi care ii intereseaza pe militari si politisti, fie activi, fie in rezerva.

Legea pensiilor militare de stat convine si civililor, a caror Casa Nationala de Pensii scapa de noi, dar si rezervistilor, pentru ca inseamna reintoarcerea la normalitate. Exista insa in chiar sistemul nostru, persoane interesate de la inceput in boicotarea acestei Legi. Au facut tot posibilul sa nu apara, iar acum se dau de ceasul mortii sa i se restranga sfera de cuprindere prin amendamente sau norme. Din pacate pentru ei, Legea se aplica si nu se interpreteaza. Toate ajutoarele sociale, redevenite pensii militare, se recalculeaza.

De ce se tem, chiar daca Legea le garanteaza cuantumul obtinut? Pentru ca discrepanta dintre rezultatul recalcularii pe noua lege (cea mai favorabila dintre toate) si ceea ce au obtinut, ei stiu cum, pe OUG nr.1, va sari in ochi. Si se tem "scafandrii de Vaslui" si contopistii "genisti", ca si complicii lor, de eventuale intrebari. Este vorba strict de rezervisti de la MApN iesiti la pensie cu decenii inaintea noastra. Sunt cei care, decat sa-si piarda avantajele, prefera sa lupte pentru desfiintarea SCMD si improscarea cu noroi a initiatorilor noii Legi.

Vineri, 20.11.2015, la ora 10.30, cei ce vor sa boicoteze Legea au organizat o agapa informala la sediul MApN cu omologii lor din sistem. Sindicatele din Politie si SCMD, afland despre aceasta "agapa", au actionat in comun, pe doua cai:

• prezentarea la poarta MApN a zeci de sindicalisti MAI, intrucat exista aprobarea reluarii activitatii Comisiei care a redactat proiectul;
• interventia directa la factorii de decizie.

Spre informarea dvs. noul ministru i-a trimis acasa pe juristii si finantistii convocati, ca nefiind mandatati de nimeni. Cu alte cuvinte, actiunea combinata a SCMD si a aliatilor din Politie au facut sa esueze noua tentativa de boicotare a Legii.

Vom supraveghea, in continuare, aplicarea corecta a Legii, pentru ca, la ora actuala, nu avem decat suspiciuni create tocmai de cei care au interesul sa provoace scandal pentru ca Legea sa nu se aplice. Nu avem pe moment nici o dovada ca actualul guvern ar avea intentii de prorogare sau de amendare a Legii. Dimpotriva! Iar contactele sunt directe. Pozitia noastra direct exprimata este aceea ca, daca se va da curs masinatiilor ticaloase ale celor care se tem de aceasta Lege, pe langa actionarea acestora in Justitie, vom organiza impreuna cu sindicatele din Politie si intreg sistemul nostru de aliante, ample manifestatii in luna ianuarie, cu obiective si tinte precise.

Honor et Patria! Vae victis!

BIROUL OPERATIV AL SCMD

Ce ţară e asta?!                                REGIONALIZARE

Ce ţară e asta în care o mână de politicieni, organizaţi în Parlamentul României, îşi jefuiesc propriii cetăţeni? Ce ţară e asta în care parlamentarii măcelăresc legile pentru a-şi organiza raptul naţional?! Ce ţară e asta în care cetăţenii trimit, în cunoştinţă de cauză, hoţi în Parlamentul României?
Ce ţară e asta în care politicienii cu dosare penale atacă Justiţia şi în asta sunt ajutaţi de jurnalişti? Ce ţară e asta în care premierul şi vicepremierul sfidează sistemul de Justiţie, transmiţând astfel mesajul că a încălca Legea nu este ceva grav?! Că politicienii sunt deasupra Legii?! Ce ţară e asta în care jurnaliştii scriu la comandă, poartă războaiele personale ale politicienilor, îşi organizează redacţiile în tabere de război contra Justiţiei şi găsesc justificări halucinante corupţilor? „De ce abia acum? Las` că ştim noi!”. ”Măiestria” jurnalistică, cea care a făcut saltul de la găina cu pui vii la Binomul SRI-DNA, măiestria jurnalistică în slujba găinii cu puii de aur, să curgă banul, să se înmulţească, principiile pot să moară de foame.

Ce ţară e asta în care corupţii dau vina pe şobolani că au ros fibra optică a sistemului de management al traficului din Bucureşti? Ce ţară e asta în care regiile de servicii către populaţie jăcmănesc cetăţenii umflând preţurile de zeci de ori mai mult? Ce ţară e asta în care instituţii întregi formate din cetăţeni români pun la cale jaful banilor europeni şi a bugetului de stat?! Ce ţară e asta în care primarii sunt hoţii cei mai neruşinaţi?! Ce ţară e asta în care autostrăzile nu pot fi construite pentru că se fură banii, materialele şi se recepţionează lucrări care pun în pericol siguranţa cetăţenilor? Ce ţară e asta în care se fură pe faţă şi cetăţenii asistă pasiv votând-i în continuare pe hoţi?!

Ce ţară e asta în care cetăţenii fură cot la cot, în scheme elaborate şi arborescente, pe verticală, de sus până jos, până la ultimul salariat dintr-o primărie de ţară, pe orizontală, toţii angajaţii unui departament, făcându-şi cu ochiul unii altora, acoperindu-se unii pe alţii, imaginând cele mai inimaginabile scheme de furat?! Creativitatea pusă în slujba furtului naţional?! Ce ţară e asta în care pentru fiecare şurub se găseşte un hoţ care nu rezistă tentaţiei de a nu îşi însuşi ceva ce nu îi aparţine?! Ce ţară e asta în care persistă justificarea „las` că Statu` are de unde, nu se simte că fur un şurub”?!

Ce ţară e asta în care auzi „dă ceva şi se rezolvă!”, „las` că ştiu eu pe cineva care te rezolvă, da` ungi cu ceva, nu pe de-a moaca!”?! Ce ţară e asta unde complicitatea dintre corupţi şi cei care abia aşteaptă să fie corupţi e atât de vădită, iar cei care abia aşteaptă să fie corupţi le sticlesc ochii-n cap trimiţând semnale că ei sunt gata să fie corupţi, că în ei se poate a avea încredere, că şi gura lor vrea să halească ceva mai mult, mai bun, orice, dar să fie ceva să le pice pleaşcă?! Semnale că ei s-au săturat să fie cinstiţi pentru că cinstea „nu ţine de foame”?!

Ce ţară e asta în care sociologii măsluiesc sondaje deformând realitatea/percepţia publică/sănătatea mentală a unui popor doar de dragul banilor, pentru că şi ei vor să trăiască mai bine, să halească o friptură mai bună, să îşi cumpere ceasurile cu care să se fudulească, maşinile scumpe şi excursiile în care să se arate ce plini de ei sunt? „Cinstea nu ţine de foame, avem rate, avem copii, avem dorinţe, nu putem rămâne mai prejos de alţii care se fâţâie cu maşini de lux, ceasuri scumpe, haine de firmă. O viaţă am!”.

Ce ţară e asta în care unii de îşi spun moderatori de televiziune, iar alţii realizatori, directori de programe, aduc în faţa camerelor curvele, hoţii, evazioniştii, criminalii, politicienii corupţi şi îi prezintă drept modele răsturnând scara valorilor unei societăţii? Aruncând la coş decenţa, bunul simţ, performanţa, având tupeul să se justifice spunând că nu se creşte nivelul de cultură cu televizorul. Aşa e, dar televiziunea este oglinda care reflectă viaţa unei societăţi, iar tot ce pui în oglinda aia e luat drept model pentru că trăim vremurile astea în care vizualul e un fel de mediator între diferite medii, clase sociale, mesaje social-politice-economice, popularizează chiar şi cele mai sofisticate mesaje, uşurează, sau ar trebui, deschiderea spre tot ce este diverit/divers. Ce ţară e asta în care consumatorii de programe tv se complac în pasta asta mediatică abjectă, putridă, fetidă, sufocantă, care pune pe soclu prostituţia, hoţia, corupţia, prostul gust, mizeria?!

Ce ţară e asta în care universitarii stau cu mâinile-n sân lipsiţi de reacţie la felul în care Universitatea a fost călcată în picioare, un întreg sistem de învăţământ e târât în noroiul abject al furtului promovat drept mijloc de ascensiune profesională şi în cele din urmă recompensat cu bani de la buget, oficializând furtul?! Ce ţară e asta în care două jurnaliste, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, sau profesorul universitar Marian Popescu, sunt lăsaţi singuri pe frontul luptei împotriva plagiatului?!

Ce ţară e asta în care preşedintele unei astfel de ţări, care pare că se destructurează valoric, îşi vede doar de vizitele de pe agendă fără să simtă urgenţa unei strategii naţionale de reconstrucţie a conştiinţei naţionale?! Ce ţară e asta în care cuplul prezidenţial, ambii profesori, nu depun toate eforturile salvării sistemului Educaţiei din deriva în care se află?!

Ce ţară e asta în care partidul care îşi spune „cel mai mare”, urmaşul PCR-ul, nu înţelege că „cel mai mare partid” nu ar trebui să însemne „cel mai corupt partid”, că acest „cel mai mare” este de fapt un atentat la siguranţa naţională prin politica constantă de jefuire a României?!

Ce ţară e asta în care Serviciile au asistat, dar şi au pus umărul la construcţia unui dintre cele mai corupte state din Europa?! Ce ţară e asta în care Serviciile duc războaie între diferite grupări doar pentru acapararea Puterii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii, fie că activează în Servicii, lucrează în Administraţia locală sau centrală, în Justiţie, Sănătate, Educaţie, Apărare, Transporturi, nu se simt covârşiţi de vinovăţie pentru fiecare ilegalitate pe care o comit în folosul lor sau al altora, pentru că închid ochii?! Ce ţară e asta în care cetăţenii oneşti nu reuşesc prin modul lor de comportament social să ofere un model demn de urmat, să îi ruşineze pe ceilalţi?! Sunt prea puţini oameni oneşti? Sunt prea tăcuţi? Prea pasivi? Cred că nu îi afectează raptul naţional?

Cu acest gen de întrebări se poate continua la nesfârşit ceea ce dovedeşte că suntem într-o derivă morală profundă. Îmi revine în minte o imagine văzută acum două săptămâni undeva pe şosele patriei. Şosele pe ale cărora margini zăreşti leşurile contorsionate ale animalelor lovite-n plin de maşinile în viteză, biete creaturi care îşi găsesc astfel sfârşitul. Maşina în care eram rula pe banda întâi cu o viteză rezonabilă, astfel că am şi acum în minte imaginea unui câine cu blana lucioasă neagră aplecat cu botul în hoitul unui animal mort pe marginea şoselei.

Cum maşina în care eram rula fără viteză am văzut momentul în care câinele şi-a ridicat privirea şi botul plin de sânge din hoitul din care se înfrupta. Privirea aceea cu ochii galbeni în care erau amestecate frica, plăcerea intensă a sângelui, a cărnii, a oaselor zdrobite, dezorientarea şi indecizia dacă să fugă sau să rămână lângă pradă. A calculat o fracţiune de secundă realizând că maşina va trece pe lângă el fără să îl lovească, fără să oprească, fără ca nimeni să îl gonească pe el de la hoitul-pradă pe care îl stăpânea.

Privirea mai conţinea ceva. Sfidarea. Privirea aia a câinelui sălbăticit devorând hoitul unui alt animal (fie că era tot un câine sau altceva) e aceeaşi privire a corupţilor care ies din arest, de la DNA, a corupţilor care tronează în studiouri de televiziune ţinându-ne prelegeri de victimizare, plângându-se că ei sunt nevinovaţi şi hăituiţi. Frica aia pe care o zăreşti în ochii lor e frica vinovată, nu e frica nevinovatului hăituit, e frica hoţului prins. Neruşinarea cu care se uită în camerele de luat vederi şi ţin lungi discursuri sforăitoare despre cât au muncit ei pentru patrie, e neruşinarea cu care îşi ocupă fotoliul în Parlamentul unde pun la cale furtul şi crima, e sfidarea din ochii câinelui ăluia cu botul plin de sânge.

Astea sunt amestecate în privirea lor: frica de lege, frica că vor fi prinşi, sfidarea la adresa noastră, plăcerea de a fura, disonanţa cognitivă ca un duh rău care le dictează discursul autojustificării pentru că fură cu neruşinare, dar ei au acest drept fiind deasupra legii. Privirea complice dintre primarul Bucureştiului şi fostul său şofer e privirea câinelui cu botul plin de sânge, e ceea ce îi uneşte pe toţii, această complicitate vinovată. E semnul Elenei Udrea în plin Parlament al României, felul în care se privesc ei cu toţii, felul în care se acoperă unii pe alţii, felul în care joacă teatrul taberelor politice diferite, dar împreună în rapt, este codul complicităţii, codul crimei. Plăcerea crimei. Ce ţară e asta? România în 2015. 

Preluare: adevarul.ro / Autor: Daniela Rațiu

“FIGURANTILOR, PENTRU MORTALA LOR NEVINOVATIE !”

“FIGURANTILOR, PENTRU MORTALA LOR NEVINOVATIE !”

-In atentia Societatii Civile organizate (CNSC) –

                                              Motto:

                                                                                    “Vin ai nostri,

                    Pleaca-ai nostri,

                  Noi ramanem

                     Tot ca prostii!”

Stimati camarazi de lupta impotriva regimului criminal de dictatura basista,

Titlul acestui apel la memoria si capacitatea dvs. de intelegere nu ne apartine. Apartine scriitorului Tudor Eliad, aventurier roman, luptator evreu pe inaltimile Golan, scriitor si scenarist francez. Vanduta intr-un milion de exemplare in Franta, in 1990, lucrarea sa despre “coproductia” serviciilor secrete apartinand tuturor statelor membre ale celor doua tratate (NATO si Varsovia), “Timisoara mi amor” a fost cu grija ascunsa in Romania, desi a aparut in doua editii in 2006-2007, la “Globus” si “Nemira”. Cu atat mai mult este prohibita astazi cand istoria se repeta.

Si in noiembrie 2015, si in noiembrie 2014, si in decembrie 1989 si in august 1944 … si tot asa de 2000 de ani, minunatul tineret roman a fost scos in strada sub lozinca “sa fie bine si tot romanul sa prospere”. Si, de fiecare data, a varsat sange in folosul manipulatorilor, adica al propriilor asasini. In decembrie 1989, minunatul tineret al soacrei serviciilor franceze (Doina Cornea) astazi … minunatul tineret al ginerelui acelorasi servicii franceze! Curata evolutie dialectica “in spirala”! Ca de la soacra la ginere! In 89 se stia, cu luni de zile inainte, ca va veni unul Iliescu. Meritele lui? Ca avea ascendenta minoritara si, la o pileala in avion, l-a criticat pe Ceausescu. I s-a inventat si o biografie prin furtul CV-ului Primului Pregatit, Vladut Nisipeanu, cum ca ar fi fost coleg cu Gorbaciov. In noiembrie 2015, se stia cu luni de zile inainte ca va veni unul Dacian Julien Ciolos, cu ascendenta minoritara, omul care l-a infundat, la ordinul lui Basescu (pentru a scapa de intrebarile incomode privind neregulile de la agricultura), pe Dan Voiculescu, desi nu avea calitate procesuala, fiind “marsrutizat” drept rasplata spre Bruxelles, unde avea sa devina coleg cu noii stapani Junker si Tusk. Despre rudenia cu generalul “Vulpea” nu s-a spus inca nimic!

Pe 6 decembrie 1989, la Varsovia, si pe 9 decembrie 1989, la Berlin, se manifesta in fata ambasadelor romane sub lozinca “Opriti masacrele de la Timisoara!”. “Masacre” care aveau sa inceapa pe 17 decembrie, prin impuscarea la ora 11.23 a fruntasului Zduria Adrian. Urmatoarele 4 victime aveau sa fie tot militari. La televiziunile romane de expresie “ruso-germana”, pardon “europeana” se stia cu doua saptamani inainte ca va veni Ciolos si ca ceva va “exploda” dovada ca obisnuitii localului “Colectiv” au fost sfatuiti sa se retraga la momentul oportun.

Pentru ca Ceausescu nu se dadea dus, s-a regizat un spectacol cu peste 1200 de morti. Datorita actiunii patriotilor nu s-a atins numarul preconizat de 60000. Pentru ca Ponta nu se dadea dus, in ciuda rugamintilor, cererilor de demisie gorghiste si motiunilor penibile de cenzura, “a trebuit sa moara oameni pentru ca acest guvern sa demisioneze”! Ne-a comunicat-o cea mai autorizata voce, beneficiara precedentei lovituri de stat, partial reusita, din 16 noiembrie 2014. O voce integra, cu procese pierdute, nu fabricate si pe rol, ca Ponta!

In decembrie 1989, anticipand mortii, manipulatorii i-au mentinut pe civili in strada prin vocea Janei Gheorghiu, altfel prietena intima a Zoei Ceausescu, cea care a prezentat cadavrele de la morga drept victime ale securitatii. Iar pe militari i-au inflamat prin lichidarea ministrului Milea, astfel ca si-au trasformat tancurile in tribune ale “revolutiei” incetand sa se mai bata cu cei circa 120000 de luptatori Spetznat, Omon, Keod etc. antrenati in Afganistan sau in lagarele din Ungaria, pe macheta Transilvaniei de la Debretin si adusi ca turisti in Romania inca din luna iunie ’89. In noiembrie 2015, mortii (deocamdata 56, dar anuntati ab initio de un post de televiziune a trece de 80) erau reali. Ramane de vazut daca a fost vorba de coincidenta sau de premeditare. In orice situatie insa, conform tuturor definitiilor, la Clubul Groazei a avut loc un Holocaust! Manipularea sub impactul emotional s-a axat pe cuvintele “strada” si “demisie”. Cea mai autorizata voce a indemnat, intr-un moment de maxima solidaritate nationala, cand toata lumea plangea la priveghi, ca indureratii tineri sa iasa in strada. Urmat de Basescu! Noul Guru sau noul Brucan, personaj care figureaza drept jurnalist dar pe care il gasiti pe “Goagal” drept om de afaceri cu interese in domeniul petrolului (in fapt IT) si cu avere personala estimata la 40-50 milioane euro, a rostit obsedant si ca nuca in perete, cuvantul “demisie”, pana a prins.

Pe fondul unei campanii de peste un an de zile impotriva tuturor institutiilor statului (cu exceptia DNA) dar in primul rand a Parlamentului si a clasei politice, dezvoltata de trompetele lui George Soros, figurantii au fost impinsi in strada sa-si strige, fara solutii, nemultumirea. Repetand a doua oara scenariul Crin Antonescu, desi nu avea motive, Ponta a demisionat, trantind si guvernul si majoritatea parlamentara.

“Dragi romani sunteti niste eroi!”, a proclamat cea mai autorizata voce. Fals! Am fost nu eroi ci numai “oi” manate spre abatorul popoarelor de catre serviciile ruso-germao-austro-ungare si transnationalele comunismului elaborat, portocaliu!

In decembrie 1989 am fost manati in strada impotriva sistemului socialist, botezat in mod ticalos “comunist”, desi acesta se prabusise peste tot in Europa, pentru ca, odata cu sangele, trebuia sa ne pierdem industria concurentiala si orice capacitate de productie, pamantul, bogatiile solului si subsolului, locurile de munca, viitorul nostru si al copiilor nostri pentru a ne reintoarce prin “restitutio in integrum” la starea initiala de sclavi si la bocetul national: “Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta”.

De ce au trebuit sa iasa figurantii in strada in 2015? Pentru ca societatea civila reala (nu naimitii si tradatorii din ONG-urile lui Soros), organizata in jurul S.C.M.D. ca C.N.S.C., in 2011, avertizand actuala clasa politica de plans, ca USL-ul este ultimul experiment prin care poate convinge si ca decesul acestuia va fi sinuciderea ei, prin “contract social”, le-a impus in 2012 lui Ponta, Crin si Daniel un program de reforme propus de reprezentantii tuturor categoriilor socio-profesionale si de varsta (inclusiv galeriile de fotbal). CNSC a rezistat pentru ca s-a organizat pe orizontala, cu lideri pe domenii, conform tacticii razboiului total. USL nu! Au disparut rand pe rand liderii USL, datorita criminalei “coabitari”, extern impusa, cu Basescu si oamenii acestuia. In locul debasificarii si legislatiei reparatorii promise, ne-am trezit cu amanari sine die, promisiuni neonorate, minciuni. Boicotati de Media am declansat miscarile de protest anti-USL la 4 martie 2013, un nou val de procese ale rezervistiilor si ceferistilor in iulie 2013 si am incheiat cu manifestatiile anti-PSD din luna electorala octombrie 2014, avertizandu-l pe Ponta ca va pierde in fata oricui, (cu exceptia doamnelor Macovei si Udrea) chiar si a unui stalp de telegraf, nu datorita “Diversiunii Diaspora” orchestrata de servicii externe si slugi interne, ci datorita milioanelor noastre de voturi.

Dupa esecul din noiembrie 2014, cu sula in coaste, ca sa aiba sprijinul nostru, Ponta a dat drumul legilor a caror promulgare o promisese pana la 9 noiembrie… 2012. Legi de relaxare fiscala, legi de salarizare decenta pentru toti bugetarii, indeosebi pentru aliatii nostri din invatamant si sanatate, pentru grefieri, piloti, functionari publici, rezervisti etc. Ne-am impotrivit criminalei OUG nr. 95/2014, conceputa ca diversiune impotriva revolutionarilor si militarilor si a celorlalte monstruozitati (asa zisele legi impotriva comunismului) ouate de saltimbanci, adica de poeti, scriitori si teleasti cu mintea pe par, profitori in trecut, profitori astazi, si care se cred genii neintelese, dispretuindu-si propriul public. Totul mergea spre bine, de la 1 ianuarie 2016 urma sa se reinvioreze economia, punandu-se bazele relaxarii fiscale si sustinerii initiativei private, salariatii si pensionarii urmau sa treaca de nivelul de supravietuire, cand s-au produs Holocaustul si … Strada. Ce-au castigat imberbii nostri copii si nepoti manipulati? Au furat victoria societatii civile, au pus sub semnul intrebarii existenta Romaniei, au dat posibilitate marilor asasini economici mondiali sa implementeze un guvern neales de nimeni, format nu din tehnocrati ci din slugi bine platite ale cercurilor de influenta si decizie economico-financiara. Bizar este ca marea majoritate sunt fosti basisti. Drept urmare, faptul ca vin cu aceeasi teorie ca noi romanii nu avem voie sa traim decat prin reprezentantii nostri, ca se impune (in interesul FMI-ului si al plosnitelor bancare) austeritatea, anularea masurilor legislative ale unui guvern care si-a gasit, dupa 3 ani de obedienta, curajul sa o carmeasca spre normalitate, noi taieri de salarii si pensii. Dar uita un lucru! Prostiti cu mirajul libertatii, fiind prin nastere nu vite de jug ci “zoon politikon”, satui de pseudorevolutii, pseudopoliticieni si pseudoformatori de opinie, oamenii acestei tari nu vor mai accepta minciuna. Pentru ca ne-am nascut cu minciuna ca trebuie sa strangem cureaua acum, ca sa traim omeneste candva, la pastele cailor, am crescut cu aceasta minciuna si, unii dintre noi, am imbatranit cu ea si ne-am cam saturat. Nicaieri nu scrie, in nici o Carte Sfanta, ca numai unii, putini la numar, au dreptul sa traiasca, in timp ce majoritatii i se refuza pana si dreptul la supravietuire!

Daca maine 17.11.2015, acest guvern nedorit de nimeni, strain de aspiratiile si interesele romanilor, impus prin sange de marii asasini economici mondiali, va trece, ii vom privi pe toti parlamentarii care ii vor acorda votul drept arestabili manipulati si tradatori. Iar la prima tentativa de stopare a cursului ascendent al procesului legislativ de normalizare, vor auzi din nou indemnul, de sorginte germana, lansat de strada dictatorului Basescu si criminalelor sale guverne: “Mai bine un sfarsit cu groaza decat o groaza fara de sfarsit”! Pentru ca nu vom mai permite batjocura si, mai ales, ca in 1940, sfartecarea si distrugerea, fara lupta, a Romaniei! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Honor et patria. Vae victis!

p/ C.N.S.C.

Presedintele S.C.M.D.

Col. (r.) dr. Mircea DOGARU