Cititi si...cocluzionati!

Descriere de fapte... aprecierile va apartin

Niciodata sa nu spui ca mai rau nu se poate … Sau optimistul spune ca aceasta este cea mai buna lume posibila, iar pesimistul ii raspunde: mi-e teama ca ai dreptate!
De Ioan Mircea Pascu

Am asistat astazi la un spectacol la care nu imi imaginam vreodata, nici in visele mele cele mai rele, ca voi asista! Este vorba, din pacate, de “sarbatorirea” Zilei Armatei!

Anul acesta, spre deosebire de anii anteriori, am putut da curs invitatiei primite in calitate de fost ministru al apararii, asa ca am participat.

Prima “surpriza” a venit rapid: toti membrii marcanti ai UNPR erau prezenti si imbracati in … uniforme militare!? Si dl. Nicolicea (in grad de locotenent colonel), dar si dnii Marian Sarbu si … Cristian Diaconescu (colonel de justitie militara!?!). Toti erau mandri nevoie mare si isi etalau gradele cu ostentatie.

Eu stiu ca dreptul de a purta uniforma il au doar fostii ofiteri activi, nu si cei din rezerva, si numai daca in ordinul de trecere in rezerva este mentionat expres acest lucru! Se vede ca, in cazul lor, fie nu s-a respectat acest ordin, fie s-a modificat “corespunzator” … Oricum, cred ca prin acest gest – nu l-am vazut pe dl. General (cu doua stele) Ontanu – acest partid nu va scapa de eticheta unei formatiuni militaro-politice, cu tot ce tine de aceast statut, ca sa nu mai spun nimic despre cat ne-am luptat pentru asigurarea controlului civil asupra organismului militar, pentru a fi admisi in NATO! (Cineva imi si spunea ca o persoana de la NATO a si stras atentia asupra involutiei parcurse de Romania in acest domeniu, tocmai ca urmare a inlocuirii civililor cu militari la conducerea ministerului!?)

Dar, “suprizele” nu s-au oprit aici, caci punctul central al intregii ceremonii l-a constituit … decorarea premierului de ministrul apararii – aflat in subordinea sa – cu o medalie, pentru, tineti-va bine, “atentia si grija acordate Armatei”!? In raspunsul sau, premierul a multumit si a aratat cat de atasat este de Armata, cat de mult conteaza domnia sa pe prestigiul militarilor romani, care contribuie la prestigiul international al tarii etc etc. Sigur, asa este, insa sa primesti o medalie pentru ca reduci salariile cu 25%, ca stergi dintr-un condei drepturi castigate de militari, adesea cu sange, mi se pare inacceptabil. Iar ca spectacolul sa fie si mai supra-realist, in cuvantul sau, dl. General Iliescu, sef la o organizatie de veterani arondata UNPR, a ridicat in slavi grija guvernului pentru Armata, grija pe care guvernele anterioare se presupunea ca nu au aratat-o ….!?

Cu alte cuvinte, la rana s-a adaugat si insulta: ce daca v-am taiat salariile si bugetul – aflat astazi in cea mai mare suferinta de la revolutie incoace – voi trebuie sa fiti multimiti si sa spuneti ca mai vreti! Asta e umilinta!

Cum a fost posibil sa se ajunga atat de jos? Explicatia am primit-o pe loc, atunci cand Generalul Roman, comandantul Corpului de la Cluj, care, pe vremea cand eram ministru nu ma slabea nicio clipa cu problemele lui, acum aproape ca m-a daramat, cand s-a grabit sa ajunga in preajma dnei … Udrea (aflata acolo probabil ca membru al cabinetului si sustinator moral al premierului confruntat cu o mare emotie …) sa ciocneasca un pahar de sampanie si sa schimbe cateva vorbe, in speranta ca nu va fi uitat, atunci cand va trebui …!?

Pacat, credeam ca militarii au mai multa demnitate! Eu am plecat intotdeauna de la aceasta premisa si, ca atare, am cautat sa le-o respect cat am putut de mult! Si, drept urmare, am facut si treaba: am intrat in NATO!

“Surprizele” probabil ar fi continuat, insa eu am decis sa ma retrag discret, sa nu stric buna dispozitie a distinsilor invitati …

Acest articol a fost scris pe octombrie 24, 2010 la 14:42 şi este înscris în Uncategorized. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.