Interviu acordat ziarului “Radical de Dolj”
.........................................................
Corneliu Dobriţoiu:
La MApN am vrut să fac ceva pentru haina şi demnitatea militară
• Cine desconsideră MORALUL ARMATEI, merită să fie pus în fruntea unei unităţi demoralizate şi trimis pe câmpul de luptă. • Degeaba ai zece avioane noi-nouţe dacă nu îţi poţi permite să le ridici în aer şi le foloseşti doar pe pliantele de reprezentare sau le scoţi din hangar doar la vizite sau zile festive. • Armata trebuie să fie echipată, înzestrată, dotată, instruită, pregătită în permanenţă, ca şi cum a doua zi ar trebui să plece la luptă. • Să nu credeţi că nu ştiu că militarii noştri din teatrele de operaţii merg în PX-urile aliaţilor şi îşi cumpără pe banii proprii accesorii şi echipamente care le sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii şi pe care noi ca stat ar fi trebuit să le asigurăm. Este trist, este jenant, este, dacă vreţi, revoltător. • Regret faptul că domnul Ioan Rus a raportat nişte date false vizavi de necesarul de fonduri pentru revenirea pensiilor poliţiştilor la nivelul celor din 2010 pentru cei cărora le-au fost diminuate.
Bună ziua domnule ministru, ne revedem la un fel de bilanț, promis în urmă cu câteva luni. Nu pot să nu constat disponibilitatea și consecvența cu care vă țineți promisiunile. Mai este o lună și se intră în campanie pentru alegerile parlamentare și e momentul unei mici analize.
1. Reporter: Am să vă întreb pentru început cum vi s-au părut aceste luni şi dacă au fost mai grele sau mai uşoare decât v-aţi aşteptat.
Corneliu Dobrițoiu: Bună ziua, regret că nu s-a putut mai devreme, dar e bine acum, când tolba s-a mai umplut. Întotdeauna îmi țin promisiunile mai ales cele făcute în nume personal, când nu sunt influențate de alți factori.
Aceste luni fost cele mai grele luni din viața mea pentru că nu mă așteptam să găsesc instituția într-o asemenea stare, cu un buget prăbușit. Când vorbim de un buget prăbușit vorbim de condițiile în care în ultimii 4 ani fostele guvernări au decis să acorde un procent minim Ministerului Apărării, pentru a satisface unele interese și proiecte clientelare și nu mai exemplific acum cazurile, sunt binecunoscute patinoarele, telegondolele, terenurile de fotbal în pantă. Banii aceștia au fost luați de la buget și probabil cineva se aștepta ca după subfinanțarea aceasta, instituția să meargă cu motoarele duduind și să-și îndeplinească misiunile ca în condițiile unui buget corespunzător. Mai mult, e o problemă de mentalitate: oamenilor le este frică să spună care este situația reală din structurile pe care le conduc. Ei nu vor spune niciodată, ”nu pot să-mi îndeplinesc misiunea”. Prin logica bunului simț, cu banii pe care îi primesc eu pot să-mi îndeplinesc misiunea doar de cât îmi dai pentru că asta înseamnă folosirea tehnicii, înseamnă combustibili și înseamnă apoi întreținerea sau repararea acesteia. Capacitatea operațională a unităților noastre a fost foarte puternic afectată de ”halucinanta” viziune de bugetare a instituției apărării.
Pe de altă parte cheltuielile de personal au crescut odată cu revenirea în tranșe a salariilor bugetarilor către nivelul de dinainte de reducere, ca și repararea nedreptăților făcute pensionarilor fie prin reducerea pensiei fie prin reținerea nejustificată a contribuției la asigurările de sănătate. Cine crede că pensionarii militari sunt simpli pensionari face o mare greșeală. Aceștia reprezintă rezerva armatei, ei figurează încă în statele de război, contăm pe ei, și Doamne ferește să fie nevoie să apelăm la serviciile lor, în sensul că sperăm să nu fie nevoie niciodată, dar gândiți-vă ce s-ar întâmpla să chemi la război oameni care din punct de vedere moral, psihic nu sunt la randamentul maxim. Cine desconsideră moralul armatei, merită să fie pus în fruntea unei unități demoralizate și trimis pe câmpul de luptă. Acești oameni se simt încă obligați față de armată, pentru ei datoria nu s-a încheiat odată cu trecerea în rezervă, educația și sentimentul datoriei nu le permite așa ceva. Dar datorită loviturilor primite în ultimii ani, spiritul de corp a fost și el afectat atât în armata de rezervă cât și în cea activă. Armata și instituțiile componente ale sistemului național de apărare sunt singurele structuri unde se face periodic o analiză a stării moralului la cei activi. La rezerviști aproape nu mai este nevoie, se vede din acțiunile și cererile –îndreptățite – ale asociațiilor acestora. Cu toate astea, din când în când particip la adunări ale rezerviștilor, în diferite garnizoane, pentru a afla în mod direct care este atitudinea acestora și să îmi fac o ideea supra modului în care ministerul, țara pot conta pe aportul lor. Să nu uităm că situația rezerviștilor și modul în care aceștia sunt tratați de noi acum, este un indicator și un barometru care arată celor activi ce îi așteaptă. Lovind, deci, în rezerviști, practic lovim în toată armata, fie ea activă sau în rezervă pentru că, parafrazând un dicton arhicunoscut, se poate spune că activii de azi sunt rezerviștii de mâine, dar și că rezerviștii de azi pot deveni activi mâine. Cine face diferență între ei, nu știe ce înseamnă armata.
2. R: Ce aţi făcut din ceea ce v-aţi propus, cum staţi cu planul personal, cât la sută e îndeplinit?
CD: Sunt unele realizări, dar ele pălesc în fața nevoilor și problemelor pe care le avem de rezolvat, cele mai multe de ordin financiar sau legate de buget. Pe de o parte, am reușit să promovăm niște atitudini pro-active pentru cunoașterea obligațiilor pe care oamenii le au față de sistemul bancar vizavi de împrumuturi: acordăm consiliere pentru cei care au greutăți în sfera împrumuturilor, vrem să lansăm un program care să contribuie la creșterea calității vieții – a fost popularizat și pe site-ul ministerului un program de cooperare cu furnizori, care să ofere cu discount comercial produse şi servicii personalului militar – și derulăm discuții cu sistemul bancar pentru a obține unele condiții preferențiale pentru personalul armatei. Mi se pare normal să încercăm să îi ajutăm astfel, având în vedere situația financiară națională și internaţională.
Am reușit să eliminăm şi unele cutume vechi. Am restrâns astfel activitatea comandamentului logistic în așa fel încât acesta să se ocupe numai de problemele logistice operaționale și nu de probleme ce excedau aceste sarcini.
Am reușit să aducem pe masa guvernului problema pensionarilor militari.
Din altă perspectivă, cea operațională, având în vedere faptul că realitățile bugetare actuale și imediate nu sunt încurajatoare, ne gândim la obținerea unor fonduri suplimentare prin vânzarea infrastructurii în exces, nu neapărat a armatei ci din întreaga societate, iar sumele astfel obținute să fie folosite în domeniile prioritare ale tuturor ministerelor din care înzestrarea armatei este una vizată.
O preocupare de frunte o va constitui creșterea calităților individuale ale luptătorului iar acest deziderat nu se atinge cu bani puțini. Vrem să aducem armata, personalul militar la un nivel de pregătire și instruire dar și înzestrare cât mai apropiat cel al militarilor țărilor NATO din pozițiile fruntașe.
Bănuiesc că sunteți la curent cu eforturile pe care le facem pentru îndeplinirea datoriilor ce ne revin în ceea ce privește misiunea de poliție a spațiului aerian românesc. Aici provocările sunt foarte mari, dar încercăm să recuperăm ce nu au făcut alții în 4 ani. Sub acest aspect eram într-o situație foarte jenantă față de aliați. Printr-o cerere de ofertă, solicitasem partenerului american un set de avioane F-16 pentru a acoperi o perioadă de tranziție de 10-20 de ani până am fi putut avea acces la avioane de generația a 5-a. Guvernul precedent, după ce a făcut cererea a lăsat lucrurile în coadă de pește sau mai bine zis le-a abandonat. Situația era nu numai jenantă dar și deosebit de dificilă, pentru că dacă mai întârziam pierdeam trenul și rămâneam cu o categorie de forță în aer, la figurat, nu la propriu. Da, este adevărat că au apărut și discuțiile legate de variantele Grippen și Eurofighter, ale căror oferte erau poate tentante, dar aveau o mică problemă legată atât de școlarizarea și instruirea piloților, cât și o altă problemă, pe cât de simplă, pe atât de spinoasă. F-16, ca și viitoarele F-35, sunt ca și MIG-urile noastre – avioane cu un singur motor. Eurofighter, spre exemplu, este un avion bimotor. Luând în calcul necesarul de ore de zbor și consumul de carburanți ridicat pentru unele variante europene, costurile ar fi fost mult mai mari și nu ni le putem permite în perioada următoare. Este simplu, dureros de simplu. Încercați să vă puneți în situația unui cumpărător care nu are bani să cumpere o mașină nouă, ci numai una la mâna a doua. Vine la el un dealer care îi propune o mașină nouă ultimul tip, pe un preț convenabil, poate chiar gratis și cu asigurările plătite pe câțiva ani, și cu garanție gratuită 5 ani. La prima vedere, oferta este de nerefuzat, dar omul se uită întâmplător la consum și realizează că, dacă o cumpără, o va ține în fața casei pentru că îl omoară prețul carburantului și intretinerea. Cu alte cuvinte, nu dai pe mașină cât dai pe benzină. În această situație, având în vedere perspectivele pieței, necesitățile operative, nevoile de infrastructură portuară în cazul celorlalte variante, posibilitățile financiare ale țării, varianta aleasă este singura pe care ne-o putem permite acum și în perspectivă. Vă pot spune ca cifre, că aparatele F-16 pe care le vom lua de la portughezi au resursă de viață activă de 4-5000 de ore de zbor, ceea ce înseamnă cam 200 ore/aparat pe an, mult mai mult decât zburăm la ora actuală cu MIG-urile. Luați în calcul și faptul că armata plătește TVA-ul pentru combustibilul folosit, în timp ce unii transportatori civili deduc această taxă de la prețul combustibilului. Noi la ora actuală realizăm o cincime din numărul de ore de zbor planificat, din motive financiare. Dacă am fi luat un avion bimotor, de exemplu, numărul de ore de zbor pe care ni-l puteam permite financiar s-ar fi înjumătățit. Or, asta nu ar fi însemnat capacitate operativă. Degeaba ai zece avioane noi-nouțe dacă nu îți poți permite să le ridici în aer și le folosești doar pe pliantele de reprezentare sau le scoți din hangar doar la vizite sau zile festive.
O altă realizare este faptul că am reușit să depășim chiar și așteptările partenerului american în ceea ce privește acordurile tehnice legate de scutul antirachetă. Iar acest lucru s-a realizat într-o perioadă plină de frământări interne și externe, de complicații politice, de concentrare pe direcții multiple, în condițiile în care alt stat partener european a dat înapoi. Având în vedere situația actuală, realizarea este cu atât mai importantă, pentru partenerul strategic dar și pentru noi, cu cât până acum, ca și în cazul avioanelor, totul se rezumase la promisiuni. Noi, în acest timp scurt plin de probleme destul de spinoase, am oferit fapte, nu vorbe. Sub acest aspect, poate cineva cu atribuțiuni constituționale specifice, ar trebui să își asume răspunderea politică pentru starea în care se găsește armata și apărarea țării la ora actuală.
3.R: Aţi început un proiect de lege a pensiilor militare. În ce stadiu se află, cum au colaborat celelalte instituţii, inclusiv asociaţiile rezerviştilor, şi când credeţi că va fi gata. Sunt şanse să vadă lumina zilei până la viitoarele alegeri?
C.D: Așa cum am promis, am oprit jefuirea pensionarilor, printr-un memorandum care a pus capăt procesului de reținere a unor sume ce urmau a li se impune pentru anul 2011. Am avut, în acelaşi timp, discuții în vederea readucerii pensiilor diminuate prin revizuire la nivelul anului 2010, dar aici am fost opriți de un fapt pe care nu știu cum să îl calific. După cum știți, la MApN identificasem de acum câteva luni resursele finanțării acestui process, dar au fost probleme la Interne, unde ministrul de atunci, Ioan Rus, a informat în Guvern că sumele necesare s-ar ridica la 300 milioane Euro, sumă pe care, cu toate eforturile, bugetul statului nu o putea acoperi. Nu pot învinui pe cineva de rea-voință, dar acum, după rectificare și reluarea calculelor, suma necesară este infinit mai mică și, mai mult, este chiar identificată. Inițiativa noastră, de a lucra împreună cu specialişti din Sistemul Național de Apărare la proiectele legii pensiilor și altor legi specifice, a dus la consultări și revederi ale calculelor. Astfel, actualul ministru de interne, domnul Dușa, a ajuns la o cifră cu totul diferită: suma necesară pentru aducerea pensiilor respective la nivelul lui 2010 era, de fapt, de 9 milioane de lei, nu 300 milioane Euro.
4.R: Legat tot de rezervişti, aveţi veşti bune privind recuperarea sumelor pentru cei cărora le-au scăzut pensiile prin recalculare sau revenirea la pensiile din Decembrie 2010?
C.D: Intenționăm să promovăm un act normativ în următoarele două săptămâni prin care să rezolvăm mult discutata și disputata problemă a pensiilor diminuate în urma revizuirii, în sensul revenirii la cuantumul din decembrie 2010. Dar va trebui să găsim soluții să dăm înapoi oamenilor ceea ce li s-a luat în mod abuziv, chiar dacă o vom face în tranșe lunare, dacă nu există sume disponibile pentru acordarea acestor sume în totalitate, într-o singură tranșă. Asta se va face abia în anul care vine. Cu toată bunăvoința, nu există posibilitatea acum. Acelaşi proiect va include şi un punct referitor la capitolul 4 al Legii 329.
5.R: Cum stăm cu echiparea, dotarea şi drepturile militarilor din teatrele de operaţii? Întrebarea ar putea suna deplasată având în vedere perspectiva retragerii trupelor din Afganistan,dar să nu uităm că armata are nevoie de dotare în permanență și misiunea principală este apărarea teritoriului, iar dotarea trebuie să fie aceeași.
CD: Ați pus degetul pe rană. Guvernele precedente au scăzut dramatic bugetul apărării, în condițiile în care temperatura politico-militară internațională este în continuă creștere. Această anomalie este de neexplicat și poate o altă justiție, a altui stat, ar fi taxat acest gest foarte drastic, mergând până la subminarea capacității de apărare a țării. Pentru unii, armata înseamnă defilare, urale, onoruri, grade, retragere cu torțe, ceva frumos de privit și atât. Mulți, însă, uită un lucru, și aici vreau să transmit un mesaj tuturor celor care își pun întrebarea ce vor și militarii ăștia, că doar nu e război să ceară bani: Armata trebuie să fie echipată, înzestrată, dotată, instruită, pregătită în permanență, ca și cum a doua zi ar trebui să plece la luptă. Asta înseamnă o armată pregătită pentru apărare. Până și pompierii, despre care se spune că acționează numai atunci când arde, sunt pregătiți în orice moment al zilei pentru a interveni la timp cu toată capacitățile. Lipsa intervenției sau întârzierea duc la pierderea de vieți omenești si pagube materiale. Luaţi exemplul ultimului incendiu din Capitală, atât de mediatizat. Degeaba au venit unele maşini de pompieri în 15 minute dacă nu erau echipate pentru a ajunge la etajele superioare. Prezenţa nu e suficientă, mai e nevoie şi de dotare. Vă dați seama ce înseamnă lipsa de pregătire și dotare a unei armate care trebuie să intervină în câteva ore poate? Nu înseamnă un apartament ars, ci o țară ocupată sau distrusă. Pentru armată arde mereu, dar nu se vede flacăra. Când ai văzut-o,e prea târziu. De asta spun: nu ne putem juca cu bugetul apărării. Momentele de criză pot diminua bugetul, dar există niște limite sub care nu se poate trece. Alte state fac evaluări periodice prin care ajustează atât bugetul armatei la nevoile momentului, cât și efectivele la posibilitățile bugetului.
Revenind la militarii din teatrele de operații, unde încă nu am ajuns, dar mi-am propus să mă duc în perioada imediat următoare, să nu credeți că nu știu că militarii noștri merg în PX-urile aliaților și își cumpără pe banii proprii accesorii și echipamente care le sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii și pe care noi ca stat ar fi trebuit să le asigurăm. Este trist,este jenant, este, dacă vreți, revoltător. Iar unii spun că se duc acolo să se îmbogățească. Până acum nu am putut ajunge în teatrul de operaţii din Afganistan, timpul a fost scurt, apoi au fost impuse restricțiile de zbor de pe timpul verii, dar intenționez să ajung acolo cât de curând.
...........................................................................
